O radiografie este înregistrarea, pe film fotografic special, a imaginii structurale a unui obiect, obținută cu ajutorul radiațiilor X sau gamma. Radiografia permite examinarea obiectelor netransparente pentru lumină, pe baza proprietății acestor radiații de a fi mult mai penetrante.
La realizarea radiografiei, sursa de radiații este dispusă de o parte a obiectului, iar filmul de cealaltă parte. Străbătând obiectul, radiațiile sunt atenuate inegal în diferitele puncte ale acestuia (în funcție de densitatea și de grosimea materialului), astfel încât, pe film, componentele obiectelor neomogene se diferențiază prin contrast.
Radiografia se utilizează pe larg în medicină, diferitele țesuturi sau organe având transparențe inegale la radiațiile X. Unele organe goale pot fi umplute cu o substanță radiopacă care absoarbe razele X. Un exemplu în acest caz este sulfatul de bariu este folosit pe cale orală pentru examinarea esofagului sau stomacului. Alte substanțe sunt folosite injectabil pentru angiografie (examinarea vaselor de sânge).
Față de radioscopie, radiografia prezintă avantajul de a fixa definitiv imaginea structurală, înregistrând totodată amănunte pe care ochiul nu le poate percepe la prima vedere (pe ecranul fluorescent). Conform paginii Wikipedia
Pregătirea pacientului în vederea realizării unei radiografii constă în îndepărtarea materialelor metalice care se pot suprapune pe zona de radiografiat, iar pentru o radiografie de calitate colaborarea cu tehnicianul radiolog este esentială. Este vorba despre comenzile de inspir-expir (apnee sau ținerea respirației) pe care pacientul trebuie sa le execute.
Evoluția permanentă și progresul ultimilor ani în industria de aparatură medicală se regăsește și în domeniul radiologiei clasice. Actualmente noi putem procesa imaginea radiologică în format clasic (film Kodak).